Declaratia pentru Colentina

Un viitor alternativ pentru salba de lacuri a râului Colentina

Declaraţia finală a celei de-a patra ediţii a Forumului de Peisaj LE:NOTRE, Bucureşti, România, aprilie 2015

Partea I – Prezentare generală, context şi politici

Partea a II-a – Principii-cheie

Partea a III-a – Dezvoltarea principiilor și politici subsecvente

  1. O viziune pe termen lung
  2. Principiile directoare ale dezvoltării teritoriale durabile
  3. Instrumentele financiare
  4. Un proces incluziv şi extins
  5. Un element coerent şi indivizibil
  6. Patrimoniul
  7. Un proiect fanion
  8. Restaurarea ecologică integrală

Contextul Forumului de Peisaj de la Bucureşti

Referințe


Partea I – Prezentare generală, context şi politici

Declarația își propune să furnizeze principiile directoare necesare revitalizării salbei de lacuri a râului Colentina în beneficiul ecologic, social şi economic al întregului oraş şi al împrejurimilor sale. Documentul vizează inițierea unui dialog public cu privire la viitorul lacurilor.

Salba de lacuri a râului Colentina, proiectată cu aproximativ 80 de ani în urmă, reprezintă un bun public, un monument cultural şi un element fundamental al Bucureştiului, făcând legătura între oraş şi zona sa metropolitană. Proiectul a fost conceput şi implementat cu scopul de a contribui la sănătatea şi bunăstarea tuturor cetăţenilor. Lacurile ocupă 3.25% din suprafaţa oraşului şi prezintă un potenţial mare în ceea ce priveşte asigurarea posibilităţilor de agrement, echilibrarea climatică, oportunităţile economice la scară mică şi îmbunătăţirea generală a calităţii mediului înconjurător.

Transformarea zonei Colentina prin asanarea mlaştinilor şi crearea lacurilor a fost iniţial concepută ca parte a centurii verzi a capitalei, iar zona a fost parţial amenajată sub forma unei serii de parcuri urbane. Obiectivul său fundamental consta în îmbunătăţirea condiţiilor sanitare şi organizarea extinderii urbane înspre zona de nord. Funcţiile de agrement au fost adăugate ulterior. Zona lacurilor acoperă, în medie, aproximativ 90.5 hectare.

Colentina constituie o resursă teritorială şi strategică pentru capitală şi regiunile sale limitrofe, ducând la crearea valorii sociale, ecologice şi economice pentru prezent dar în special pentru generaţiile viitoare. Valoarea lacurilor este puternic ameninţată de modificările recente în utilizarea terenurilor care au determinat creşterea ritmului privatizărilor şi construcţiilor şi reducerea capacității de răspuns a ecosistemului. Rezultatul se traduce prin fragmentare, degradare, segregare şi poluare de-a lungul râului Colentina. Este vorba despre un proces sensibil la factorul timp, deoarece transformările se desfăşoară într-un ritm continuu şi multe zone din apropierea lacurilor nu beneficiază de o infrastructură adecvată de canalizare. Prin urmare, integritatea ecologică a lacurilor se află sub o ameninţare iminentă.

Cea de-a patra ediţie a Forumului de Peisaj organizat de Institutul LE:NOTRE[1] s-a desfăşurat în luna aprilie 2015 şi s-a bucurat de participarea a peste 120 de practicieni din domeniul planificării spaţiale, profesori, studenţi şi cercetători din peste 20 de ţări. Forumul s-a axat pe căutarea unor soluţii pentru un viitor alternativ al peisajului salbei de lacuri a râului Colentina din Bucureşti. Grupurile de lucru au reflectat asupra acestui peisaj din patru perspective: periferia rurală, patrimoniu şi identitate, turism durabil şi agrement, dispersie urbană şi creştere periurbană.

Dintre documentele importante referitoare la politicile care sprijină crearea unui viitor durabil pentru salba de lacuri a râului Colentina, valide sau în vigoare în România, fac parte Convenţia Europeană a Peisajului[2], Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, Convenţia privind participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu[3]; Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european[4]; Directiva Cadru Apa[5]; Directiva Habitate[6] şi Comunicarea privind infrastructura verde[7]. România a aderat la Convenţia Europeană a Peisajului dar încă nu a adoptat dispoziţii legislative care să conţină elemente normative exacte, cu toate că legea naţională a planificării spaţiale include prevederi referitoare la peisaj şi există o legislaţie pentru reglementarea zonelor protejate. În prezent se află în proces de consultare publică Strategia Naţională de Dezvoltare Teritorială (SDTR) şi sunt dezvoltate politici publice naţionale legate de peisaj, dezvoltare și mobilitate urbană şi locuire. De asemenea, articolul 35 din Constituţia României[8] garantează cetăţenilor dreptul la un mediu sănătos.

back

Partea a II-a – Principii-cheie

Cele opt principii prezentate succint mai jos sunt definitorii pentru declaraţia finală privind lacurile Colentinei. O descrierea detaliată a acestora cu prezentarea contextului, a modului de aplicare și politicilor subsecvente, urmează.

  1. Un viitor prosper şi sănătos pentru Colentina necesită un efort conjugat care transcende limite administrative, disciplinare şi sociale prin construirea unei viziuni pe termen lung, comună tuturor părților interesate, inclusiv publicului.
  2. Este necesar ca principiile directoare ale dezvoltării teritoriale durabile[9] să reglementeze procesul de planificare spațială. Nevoile şi interesele concurențiale ale domeniului imobiliar, mediului, transportului, agriculturii şi spațiului public trebuie să facă obiectul unor negocieri.
  3. Autorităţile publice, actorii privaţi şi organizațiile societăţii civile trebuie să utilizeze instrumentele financiare europene, naţionale şi locale într-un mod inovator în vederea implementării unui viitor durabil pentru lacurile Colentinei.
  4. Practicienii şi cadrele didactice din domenii pluridisciplinare – planificare spațială, ecologie, ştiinţe sociale şi economice, inginerie şi proiectare – trebuie să-şi unească forţele cu societatea civilă în vederea creării unui proces incluziv şi extins menit să sensibilizeze şi să sporească nivelul de cunoaştere în ceea ce priveşte importanţa şi semnificaţia salbei de lacuri a râului Colentina.
  5. Lacurile trebuie să fie privite ca un element coerent şi indivizibil iar întreaga zonă trebuie să aparţină în continuare domeniului public.
  6. Abordarea trebuie să se axeze pe problemele patrimoniului construit şi pe menţinerea unor cartiere sigure și sănătoase.
  7. Lacurile trebuie să fie considerate un proiect fanion şi un element definitoriu decisiv pentru o autentică reţea de infrastructură albastră-verde a Bucureștiului.
  8. Restaurarea ecologică integrală a mediului acvatic şi a peisajului limitrof este esenţială pentru păstrarea valorii zonale.

back

Partea a III-a – Dezvoltarea principiilor și politici subsecvente

1. Un viitor prosper şi sănătos pentru Colentina necesită un efort conjugat care transcende limite administrative, disciplinare şi sociale prin construirea unei viziuni pe termen lung, comună tuturor părților interesate, inclusiv publicului.

Un viitor durabil pentru Colentina necesită un proces intens de sensibilizare a societăţii civile, organizaţiilor private şi autorităţilor publice în privinţa valorii peisajului salbei de lacuri şi a vulnerabilităţii acestuia. Pentru a promova gestionarea sitului, publicul trebuie să fie implicat activ în procesul de proiectare prin consultări, ateliere şi alte forumuri. Este necesară înfiinţarea unei asociaţii non-guvernamentale dedicate facilitării proceselor de restaurare şi reabilitare. Valoarea educaţională a sitului şi a procesului de transformare trebuie să fie respectată şi să reprezinte baza şi garanţia gestionării sale de către generaţiile viitoare.

Propunerea de abordare a patrimoniului şi a identităţii sitului trebuie să combine un demers bazat pe proces cu unul bazat pe proiectare. Cu alte cuvinte, proiectarea și planificarea trebuie să fie dublate de propuneri cu privire la modul în care publicul poate fi implicat în cadrul procesului şi la modul în care integritatea ecologică a sitului va fi menţinută. Barierele şi golurile legislative care contribuie la condiţiile actuale trebuie să fie identificate. Comunităţile locale individuale (cartierele) precum şi comunităţile din întreaga zonă a lacurilor (la nivel regional) nu au un for pentru a se putea organiza şi nici pentru a iniţia şi impulsiona schimbarea, aspect esenţial dacă discutăm despre necesitatea existenţei unei voinţe politice pentru un astfel de proiect. Eficienţa socială a comunităţii rezidenţiale din jurul lacurilor trebuie să fie sporită prin intermediul unor instituţii cum ar fi centrele comunitare, pieţele, grădinile comunitare şi alte instituţii care promovează cooperarea şi crearea legăturilor comunitare. Densitatea poate fi crescută selectiv în zonele strategice în timp ce spaţiile deschise multifuncţionale pot fi îmbunătăţite cu ajutorul unor soluţii de proiectare.

Soluţiile de proiectare care urmează a fi propuse („cercetare prin proiect”) pentru spaţiile construite şi deschise trebuie să promoveze mijloace necesare consolidării capitalului social şi să clădească capacitatea comunităţii de a solicita responsabilitate din partea administrației. Este necesară aplicarea consecventă a prevederilor legale menite să protejeze spaţiile deschise şi patrimoniul arhitectural şi să fie descurajate/penalizate încălcările. Există deficienţe semnificative în punerea în aplicare a legilor existente pentru zonare şi protecţie, şi goluri la fel de importante în cadrul legilor în sine.

back

2. Este necesar ca principiile directoare ale dezvoltării teritoriale durabile[10] să reglementeze procesul de planificare spațială.

Nevoile concurenţiale ale domeniului imobiliar, ecologiei, transportului, agriculturii şi spaţiului public trebuie să facă obiectul unor negocieri. Un concept director respectat de toate părțile, trebuie să fie împărtăşit de toţii actorii care ţin seama de beneficiul lor reciproc. O coaliţie extinsă în care sunt implicate autorităţile, experţii non-guvernamentali şi publicul trebuie să ia iniţiativa în ceea ce priveşte dezvoltarea unei strategii viabile. Conservarea spaţiilor verzi existente are o importanţă crucială. Trebuie avute în vedere diferite scenarii pentru sit pentru a răspunde problemei construcţiilor neautorizate şi neplanificate care contribuie la deteriorarea sitului şi provoacă daune ireversibile structurilor de patrimoniu.

3. Autorităţile publice, actorii privaţi şi organizaţiile societăţii civile trebuie să utilizeze instrumentele financiare europene, naţionale şi locale în mod inovator în vederea implementării unui viitor durabil pentru lacurile Colentinei.

Întregul înseamnă mai mult decât suma părţilor. Colentina reprezintă o valoare metropolitană prin intermediul căreia se pot crea alte valori cu caracter ecologic, economic, cultural şi social în beneficiul tuturor comunităţilor învecinate.

Mecanismele europene de finanţare sunt adaptate pentru a sprijini măsurile în acest domeniu, iar cuvintele-cheie sunt infrastuctura verde şi serviciile de ecosistem. Cu toate acestea, orice proiect și cerere de finanțare din acest domeniu vor fi mai convingătoare dacă sunt bazate pe o strategie integrată şi intercomunală. Abordările intercomunale vor creşte în mod substanţial potenţialul de creare a valorilor. De exemplu, o pistă de ciclism va avea mult mai mult succes dacă este concepută transversal în raport cu limitele administrative şi dacă este conectată la diferite zone locale de agrement sau destinaţii turistice. Reconstrucţia ecologică trebuie să prevadă măsuri aplicate în toate spaţiile existente de-a lungul râului Colentina dacă se doreşte crearea unui efect pozitiv asupra biodiversităţii. Cuantificarea potenţialului economic pentru turism şi agrement de a genera locuri de muncă trebuie să constituie un aspect central al strategiei. Alte forme sustenabile de dezvoltare economică pot face referire la agricultura urbană, cu o atenţie specială acordată dezvoltării mărcilor locale de produse alimentare.

Sursele europene de finanţare care sunt deja disponibile includ: Fondul European de Dezvoltare Regională, Facilitatea de Finanţare a Capitalului Natural a Băncii Europene de Investiţii, Programul Life al Directoratului de Mediu al UE şi schemele agroecologice bazate pe rezultate ca noi instrumente ale Politicii Agricole Comune a UE.

4. Practicienii şi cadrele didactice din domenii pluridisciplinare – planificare spațială, ecologie, ştiinţe sociale şi economice, inginerie şi proiectare – trebuie să-şi unească forţele cu societatea civilă pentru crearea unui proces incluziv şi extins menit să sensibilizeze şi să sporească nivelul de cunoaştere în ceea ce priveşte importanţa şi semnificaţia salbei de lacuri a râului Colentina.

Sarcina de reconfigurare a lacurilor începe cu înţelegerea multitudinii de factori și presiuni care afectează zona: localizarea în zona periferică a oraşului, dar şi proiectele de drumuri, schimbările referitoare la utilizarea terenurilor şi mulţi alţi factori tehnologici, de mediu, legislativi şi economici. Cartografierea capacităţii care ţine seama de valențele ecologice, estetice şi culturale reprezintă o etapă preliminară necesară în procesul de proiectare / planificare; aceasta are drept rezultat o strategie teritorială care ar include toate tipurile de activități care răspund diverselor nevoi și presiuni. În ceea ce priveşte principiile Convenţiei Europene a Peisajului, acest proces trebuie să ia parţial forma unui Observator de Peisaj şi să conţină schimburi de informaţii privind politicile şi experienţa în domeniu, compilaţii de documente istorice despre peisaj, precum şi utilizarea unor indicatori cantitativi şi calitativi în vederea evaluării eficacităţii politicilor de peisaj.
back
5. Lacurile trebuie să fie privite ca un element coerent şi indivizibil iar întreaga zonă trebuie să aparţină în continuare domeniului public.

Privatizările şi dezvoltările necontrolate trebuie oprite neîntârziat şi nu trebuie să fie aprobate planuri care provoacă pagube mediului natural sau patrimoniului construit. Malurile lacurilor trebuie să permită trecerea liberă a publicului – pietoni şi ciclişti – adică gardurile de pe teritoriul public trebuie să fie îndepărtate şi trebuie construite drumuri şi alei pentru a garanta accesul liber al publicului; dacă este necesar, se poate apela la pasarele deasupra apei sau la alte soluţii inovatoare. Continuitatea socială şi ecologică şi conectivitatea lacurilor trebuie să fie respectată, cultivată şi păstrată şi trebuie luate toate măsurile care să permită o gestionare ecologică adecvată a apei. Acest aspect include respectarea şi, în măsura în care acest lucru este posibil, extinderea zonelor-tampon din jurul lacurilor. Reabilitarea ecologică şi managementul lacurilor trebuie să fie folosite şi drept instrumente educaţionale pentru şcolile şi comunităţile locale. Un concept identitar unitar al lacurilor privite ca un peisaj unic – denumire, entitate managerială, master plan, standarde de protecţie şi conservare – este esenţial.

6. Abordarea trebuie să se axeze pe problema patrimoniului construit şi a menţinerii unor cartiere sigure și sănătoase.

Principiile conceptului „protecţie prin schimbare”, în alt sens decât cel al strictei conservări istorice, pot fi aplicate în vederea stabilirii unui plan de abordare pentru conservarea patrimoniului construit al lacurilor. Acesta poate fi destul de variat deoarece salba de lacuri traversează zona urbană îndreptându-se spre zona periferiei urbane şi apoi spre cea rurală. În zonele cu un nivel mai ridicat de urbanizare există numeroase exemple de ansambluri de arhitectură de mijloc de secol XX care grupează comunităţi integrate și apreciate, cu identităţi foarte bine conturate dar care sunt vulnerabile în faţa demolărilor şi dezvoltărilor necontrolate. Stocul mare de clădiri industriale insuficient folosite sau abandonate ar putea să devină, prin intermediul unor reutilizări flexibile, bunuri comunitare creative şi dinamice din punct de vedere social cum ar fi incubatoarele, centrele de artă sau pieţele. Modul în care este interpretat ţesutul construit al istoriei recente şi modalitatea în care acesta trebuie protejat sau adaptat pentru a satisface mai bine nevoile contemporane constituie probleme-cheie care trebuie aduse în discuţie. Reabilitarea lacurilor este, de asemenea, un exemplu al modului în care putem învăţa din trecut, deoarece acestea erau de fapt gestionate corect la începutul existenţei lor. Scopul ultim este acela de a avea comunităţi incluzive şi diversificate conectate la lacuri şi o relaţie de sprijin reciproc între oameni şi mediul natural. Lacurile reprezintă un bun comun atât pentru comunităţile cu care se învecinează direct, cât şi pentru întregul Bucureşti.
back

7. Lacurile trebuie să fie considerate un proiect fanion şi un element definitoriu decisiv pentru o autentică reţea de infrastructură albastră/verde a Bucureştiului.

Dispersia urbană şi periurbană sunt probleme la nivel global cu impact negativ asupra zonelor urbane şi rurale din cauza consumului mare de energie, teren şi sol; tensiunii exercitate asupra infrastructurii; promovării unui stil de viaţă dependent de autoturism care afectează negativ sănătatea publică şi slăbeşte legăturile comunitare; emisiilor crescute de gaze cu efect de seră şi nivelurilor ridicate de poluare a aerului şi fonică; şi consumului de terenuri agricole. Oraşele au nevoie de o viziune bazată pe politici de dezvoltare durabilă şi pe termen lung pentru a crea abordări coerente în vederea facilitării mobilităţii, creşterii accesului la mediul natural şi asigurării oportunităţilor sociale şi culturale şi a locurilor de muncă. Conceptele coerente de proiectare pentru zonele periferice sunt esenţiale pentru menţinerea unor legături viabile între peisajul urban şi cel rural. Fragmentarea responsabilităților la nivel local , judeţean şi sectorial este o chestiune majoră care trebuie luată în considerare deoarece o abordare administrativă unitară a salbei de lacuri este esenţială. Investigarea posibilităţilor de a defini o strategie unică şi, pe cât posibil, o singură entitate coordonatoare neutră (organizaţie nonprofit sau autoritate de management) este fundamentală, în aceeaşi măsură în care este importantă facilitarea conştientizării faptului că salba de lacuri este un obiectiv comun pentru toţi. Infrastructura care asigură legăturile pentru ciclism şi drumeţii, de exemplu, de la palatul Mogoşoaia la pădurea Cernica, poate consolida și dezvolta pe mai departe potenţialul şi valoarea sitului.

8. Restaurarea ecologică integrală a mediului acvatic şi a peisajului limitrof este esenţială pentru păstrarea valorii zonale.

Deversările necontrolate ale canalelor colectoare în lacuri sunt o problemă cronică care a dus la deteriorarea calităţii apei în ultimele decenii. Pentru a implementa obiectivele Directivei Cadru Apa şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii în zonele periferice ale Bucureştiului, este necesar, de asemenea, să se mărească acoperirea reţelei de canalizare şi să se limiteze sau să se elimine deversările necontrolate de ape reziduale. Biodiversitatea naturală a peisajelor acvatice şi înconjurătoare trebuie să fie restabilită şi protejată în beneficiul mediului şi al comunităţii. Reabilitarea lacurilor va reprezenta un proiect reprezentativ pentru generaţiile viitoare şi va constitui un important bun patrimonial în raport cu zonele naturale din Bucureşti dar şi cu cadrul său construit.

back

Contextul Forumului de Peisaj de la Bucureşti

Forumul de Peisaj de la Bucureşti a fost organizat în perioada 21-25 aprilie 2015 de către Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, ASoP, Asociaţia Peisagiştilor din România şi APUR, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor din România în cooperare cu Institutul LE:NOTRE.

Institutul LE:Notre a fost înfiinţat sub auspiciile ECLAS, Consiliul European al Şcolilor de Peisagistică, ca organizaţie tutelară pentru colaborarea interdisciplinară între educaţie, cercetare şi practici inovatoare în domeniul peisajului. Obiectivul său este să dezvolte şi să consolideze relaţiile dintre educaţia din domeniul peisagisticii, cercetare şi practici inovatoare în cadrul sectorului public, privat şi nonprofit.

Organizaţia îşi propune să atingă aceste obiective prin promovarea şi facilitarea comunicării, colaborării şi stimulării schimbului de idei dintr-o perspectivă interdisciplinară şi trans-sectorială pentru a promova o înţelegere mai extinsă şi mai aprofundată a rolului cultural, ecologic, social şi economic al peisajului în beneficiul şi pentru bunăstarea întregii societății în ansamblu.

Ceea ce deosebeşte Forumul de Peisaj LE:NOTRE de alte evenimente europene din sfera peisagisticii este importanţa acordată dialogului, dezbaterii şi discursului. Acesta asigură oportunitatea unică de a interacţiona în mod creativ cu colegi care aparţin unei serii de discipline înrudite și asociate domeniului peisagisticii în cadrul unor ateliere informale şi a unor vizite pe teren.

back

Website-ul Forumului de Peisaj: http://www.forum.ln-institute.org

Institutul LE:NOTRE : http://www.le-notre.org

Autori coordonatori: Dr. Kristin Faurest, Dr. Ellen Fetzer

Pentru feedback vă rugăm vizitaţi: office@le-notre.org

Referințe

[1] http://forum.ln-institute.org/

[2] http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/heritage/Landscape/default_en.asp

[3] http://www.unece.org/env/pp/treatytext.html

[4] http://www.coe.int/t/dgap/localdemocracy/cemat/VersionPrincipes/Default_en.asp

[5] http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/index_en.html

[6] http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/

[7] http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/index_en.htm

[8] http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=371

[9] http://www.coe.int/t/dgap/localdemocracy/cemat/VersionPrincipes/Default_en.asp

[10] http://www.coe.int/t/dgap/localdemocracy/cemat/VersionPrincipes/Default_en.asp